Jurnal de șantier – Prima cupă de pământ

În ciuda vremii potrivnice, încărcată de ploi necontenite și încercări mai grele, am pornit, cu ajutorul lui Dumnezeu, la săparea gropii în care va prinde contur demisolul bisericii. Munca s-a dovedit anevoioasă, căci ploile înmuiau mereu malurile, iar pericolul surpării pământului ne urmărea la fiecare pas. De aceea, muncitorii au întărit cu grijă marginile săpăturii, sprijinindu-le cu palplanșe metalice și dulapi de lemn.

Cu inima strânsă la gândul că am putea da peste apă în adânc, am zărit, într-un târziu, patru firicele de izvor: la început sfioase, apoi tot mai îndrăznețe, dintre care unul ne-a pus la încercare răbdarea și priceperea.

Așteptăm cu nădejde următoarea etapă, încredințați milei și purtării de grijă a Celui de Sus.

Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!